A douasprezecea planeta

Toti oamenii din vechime credeau in zei care au coborat pe Pamant si care se vor ridica la ceruri dupa ce isi vor incheia menirea. Dar nu a fost acordata niciodata credibilitate acestor texte, fiind taxate de oamenii de stiinta, inca de la inceput, ca fiind doar legende.
   Scrierile Orientului antic, incluzand aici si numeroase texte astronomice, vorbesc in mod explicit despre o planeta de pe care au venit pe Pamant acesti astronauti sau "zei". Totusi, cand oamenii de stiinta au descoperit, descifrat si transcris o lista antica a corpurilor ceresti, planeta Pluto nu fusese inca descoperita (ea a fost localizata abia in 1930). Cum sa accepte ei atunci dovada existentei a inca unui membru al sistemului nostru solar? Dar acum noi, care la fel ca cei din vechime, cunoastem ca mai exista planete si dupa Saturn, de ce sa nu acceptam antica dovada a existentei celei de-a douasprezecea planete?
   Pe masura ce ne aventuram in spatiu, o privire proaspata si o acceptare a vechilor scripturi este mai mult decat actuala. Acum, ca astronautii nostri au aterizat pe Luna, iar navele noastre spatiale teleghidate exploreaza si alte planete, nu mai este chiar atat de imposibil de crezut ca o alta civilizatie, de pe o alta planeta, mult mai avansata decat a noastra, a fost capabila sa-si trimita astronautii pe Pamant, candva, in trecut.
   intr-adevar, o serie de scriitori au speculat ideea ca unele monumente antice, cum ar fi piramidele sau sculpturile gigantice, trebuie sa fi fost facute de reprezentantii unei alte civilizatii, mult mai avansate, care au vizitat planeta noastra - caci, cu siguranta, cum ar fi putut poseda omul primitiv tehnologia necesara realizarii unor astfel de constructii? Cum se face, ca sa dau alt exemplu, ca civilizatia din Sumer a parut sa infloreasca brusc, fara nici un precursor, in urma cu aproape 6000 de ani? Dar, deoarece acesti scriitori n-au reusit, in general, sa arate cand, cum si, mai presus de toate, de unde au venit acesti astronauti din vechime, intrebarile lor provocatoare raman pure speculatii.
   A fost nevoie de treizeci de ani de cercetari, de intoarcere la sursele antice, de acceptare a acestora ad litteram, pentru a crea in mintea mea un scenariu coerent si plauzibil al evenimentelor din vechime. A Douasprezecea Planeta isi propune deci sa ofere cititorului o poveste care sa raspunda la intrebarile de mai sus. Dovezile aduse de mine consista, in primul rand, chiar din insesi textele si desenele antice.
   Am incercat in aceasta carte sa descifrez o cosmogonie sofisticata care explica, poate la. fel de bine ca si teoriile stiintifice moderne, cum s-ar fi putut forma sistemul nostru solar: o planeta invadatoare a fost prinsa pe orbita solara, iar Pamantul si alte parti ale sistemului solar au fost create.
   Dovezile prezentate de mine includ si o harta celesta a unui zbor spatial catre Pamant de pe aceasta planeta, a douasprezecea. A urmat apoi dramatica infiintare a primelor colonii pamantesti ale nefilimilor. Sunt date chiar si numele liderilor lor, sunt descrise sentimentele lor: iubirea, gelozia, acumularile si luptele lor, este explicata natura lor "nemuritoare".
   Dar, mai presus de toate, A Douasprezecea Planeta isi propune sa descopere succesiunea evenimentelor care au dus la facerea omului si metodele avansate prin care acest lucru a fost infaptuit.
   Ea sugereaza complicata legatura care exista intre om si "zeii" lui si arunca o noua lumina asupra semnificatiei unor evenimente, asupra Gradinii Edenului, Turnului Babel, asupra Potopului. si, omul - imbogatit biologic si material de cei care l-au facut - sfarseste prin a-si alunga zeii.
   Aceasta carte sustine ca nu suntem singuri in sistemul nostru solar. Mai degraba mareste decat scade credinta intr-o putere supranaturala, pentru ca, daca nefilimii au creat omul pe Pamant, ei nu au facut decat sa indeplineasca un mult mai vast Plan Universal. (Zecharia Sitchin)