Botezul focului este partea a cincea din seria Witcher
Ecranizat de NETFLIX
In timpul revoltei vrajitorilor, Geralt a fost ranit. Iar acum, cand intunericul s-a lasat peste intreaga lume, nu poate face nimic pana nu se vindeca. El, care ar trebui sa fie protectorul nevinovatilor in fata monstrilor periculosi, este neputincios. Razboiul a cuprins toate taramurile, viitorul magiei este in pericol, iar vrajitorii ramasi in viata trebuie sa il apere. In acest haos lipsit de speranta, Ciri e de negasit – pana cand apare zvonul ca se afla la Curtea Nilfgaard, gata sa se marite cu Imparatul. Vindecat sau nu, Geralt trebuie sa o salveze.
Fragment din cartea "Botezul focului. Volumul 5 din seria Witcher" de Andrzej Sapkowski:
"Si-a respectat promisiunea pe care i-o facuse vrajitorului. S-a intors in Brokilon chiar mai devreme decat fagaduise, la cinci zile dupa Sarbatoarea Recoltei, la cinci zile dupa luna noua, care pentru oameni insemna inceputul lui august, iar pentru elfi, Lammas, al saptelea, adica penultimul savaed al anului.
Traversau Cureaua in zori, ea impreuna cu cinci elfi. Comandoul pe care-l conducea avusese initial noua elfi calare, dar soldatii din Brugge i-au urmarit tot timpul si la trei poste inainte de a ajunge la rau au dat pinteni cailor, sicanandu-i intruna. I-au lasat in pace doar cand au ajuns la Curea, cand in aburii zorilor se profila Brokilonul, pe malul drept al raului. Soldatii se temeau de Brokilon. Aceasta i-a salvat. Au trecut raul. Epuizati, raniti. Insa nu toti.
Avea vesti pentru vrajitor, dar era convinsa ca Gwynbleidd se afla inca in Col Serrai. Intentiona sa se duca sa-l vada la pranz, dupa ce ar fi tras un pui de somn. Mare i-a fost insa mirarea cand i s-a ivit in fata ochilor brusc, ca o fantoma din negura. Fara niciun cuvant, s-a asezat langa ea, privind-o cum aranja patul, cum acoperea o sarcina de crengi cu o patura.
- Nu te mai grabi ca mireasa la pat! i-a spus ea sarcastic. Vrajitorule, eu sunt franta de oboseala. Zi si noapte in sa, mi-a amortit curu' si sunt leoarca pan' la brau, c-am trecut in zori ca lupii printre rachitele de pe mal...
- Te rog! Ai aflat ceva?
- Am aflat, i-a raspuns ea descheindu-si ciubotele ude si scotandu-le. Si chiar fara prea multa bataie de cap, ca se stie. Nu mi-ai spus ca domnita ta este un asemenea personaj! Ma gandeam: o fi fiica ta vitrega, vreo fatuca saraca, vreo orfana batuta de soarta. Si, cand colo ce sa vezi? Printesa Cintrei! Ha! Doar n-oi fi si tu vreun print incognito?
- Hai, spune-mi, te rog!
- Niciun imparat n-o sa puna mana pe ea, caci Cirilla asta a ta, din cate am auzit, din Thanedd a fugit direct in Nilfgaard, bineinteles cu acei magicieni care au tradat. Iar in Nilfgaard imparatu' Emhyr a intampinat-o cu mare pompa. Si stii ce? Dupa cum se vede, are de gand sa faca nunta cu ea. Iar acum lasa-ma sa ma odihnesc! Daca vrei, mai vorbim cand ma trezesc.
Vrajitorul tacea. Ea si-a insirat hainele ude pe crengile in forma de furci, urmand a rasari soarele pe ele, si-a desfacut centura.
- Vreau sa ma dezbrac, a murmurat ea. Hai, ce mai cauti aici? Te-ai fi asteptat la vesti mai bune? Nimic nu te mai ameninta, nimeni nu mai intreaba de tine, spionii te-au lasat in pace. Iar domnita ta a scapat de imparati, o sa fie imparateasa...
- E o veste sigura?
- Nimic nu e niciodata sigur, a cascat ea si s-a asezat pe pat. Poate doar ce se petrece in fiecare zi cu soarele, ca se duce de la rasarit la apus. Dar cele spuse despre imparatu' nilfgaardian si printesa din Cintra trebuie sa fie adevarate. S-a facut mare tam-tam pe seama lor.
- De unde si pana unde s-a ivit acest zvon?
- De parca n-ai sti! Daca chiar nu ti-ai dat seama cumva... Ea o sa-i aduca lui Emhyr o bucata buna de pamant, ca zestre. Nu numai Cintra, ci si partea asta a Jarugai! Mai mult, ea poate sa-mi fie stapana, deoarece vin din Soddenu' de Sus si toti cei din Sodden, se vede treaba, fac parte din mosia ei! Pfft! Daca vreodata se intampla sa ma prinda prin vreo padure de-ale ei, poate sa porunceasca sa fiu atarnata-n streang. Oh, mira-s-ar lumea! Mi se inchid ochii..."