Povestea vietii mele (Casanova)

„Tot ce am facut de-a lungul vietii mele, bine si rau, am facut in deplina libertate.

Sunt, inainte de orice, un om liber. ”
Giacomo Casanova

Legendarul Casanova scrie cu pasiune intr-o epoca a pasiunilor: pentru cunoastere, pentru experiment, pentru arta. La Venetia, la Paris si in toata Europa, in castele in care se ascund domnite, in piete si teatre, spectacolul iubirii se joaca la infinit. Chinurile si deliciile lui Eros sunt in prim-plan. Povestea cavalerului cuceritor a strabatut secolele, a fascinat milioane de cititori si a consolidat mitul seducatorului.

„Casanova este anti-Sade si anti-Don Juan. Placerea sa nu provine din dominare, nici din sfidare. El cucereste si se lasa cucerit de femei.“     
Liberation
    
„Ce stim despre Casanova? Exact ce vrea el sa ne spuna cand, ca un Homer al lui insusi, isi incepe Iliada priapica pentru a-si retrai, prin intermediul amintirilor, viata. Este pe rand cleric, violonist, finantist, cabalist, spion, francmason, matematician, chimist, romancier, bibliotecar si sarlatan faimos.

Amintirile sale ne poarta pretutindeni prin Europa, de la Viena la Napoli sau Madrid, de la Paris la Sankt Petersburg, trecand prin Padova, Londra si bineinteles, Venetia.  In prim plan sunt ducese, servitoare, literati, pungasi, inchizitori, iezuiti. Dar apar si Volataire, Rousseau, Mozart, imparateasa Rusiei, Ludovic al XV-lea, Frederic al Prusiei, Cagliostro, Lorenzo Da Ponte – caruia Casanova ii da o mana de ajutor la libretul lui Don Giovanni.

Cu o statura de Hercule (1,87 metri), simtindu-se la fel de bine in tripouri si la curtile regale, el vrea mereu sa ocupe cel mai bun loc si isi atribuie cu de la sine putere un nume respectabil: cavalerul de Seingalt. Ignora remuscarile, angoasa, morala publica, pasiunile nefericite.

Ce-l pasioneaza pe falsul cavaler? Totul. Obisnuieste sa manance cu pofta - mai ales carne de vanat, ficat de anghila, stridii, ghimbir – si ii place sampania. Il gasim adesea la Venetia, unde pune la punct un procedeu bizar pentru vopsirea matasii, dar si in preajma Ecaterinei a II-a, careia ii propune sa adopte calendarul gregorian. Apoi, la Paris, unde inventeaza o loterie regala menita sa salveze finantele franceze. Calatoreste de colo-colo fara incetare. Pretutindeni se distreaza, observa, farmeca, ii insala pe vanitosi, ii usureaza de bani pe avari, ii escrocheaza pe naivi – reuseste sa o convinga pe marchiza de Urfe ca, in schimbul unei sume consistente, o va face sa renasca in corpul unui barbat. Care e morala sa? Nu are. Insa ramane fidel Venetiei, punctul fix al geografiei sale mentale.
     
Intr-o vreme in care Rousseau inventeaza sentimentalismul si Goethe, melancolia, Casanova asaza lucrurile la locul lor pamantean.“                                  
Le Point


„Casanova, pe care Barbey d'Aurevilly il numea «un faun in ciorapi de matase», este un povestitor fara pereche. Povestea vietii mele se citeste ca o enciclopedie intima si hoinara a Secolului Luminilor. Ba mai mult: ai senzatia ca asculti o conversatie picaresca. Asternandu-si amintirile pe hartie, Casanova isi retraieste viata, cu placerea malitioasa de a-l lua pe cititor drept martor, fiindca vrea, ca intotdeauna, sa seduca. O asumare a efemerului si a frivolitatii, intr-o lume dominata de bani si de patima castigului. Totul se traduce in ducati, franci, livre si techini. Asadar, Casanova este cu adevarat contemporanul nostru.“              
Le Figaro


„Il credeam un seducator usuratic, un aventurier in dantele, fascinant, dar nu un tip cumsecade. Acum il descoperim drept unul dintre cei mai cultivati oameni ai epocii sale, un erudit cu o curiozitate nepotolita, un minunat scriitor. Putini autori au cunoscut precum Casanova un dublu destin: sa dobandeasca gloria literara si sa devina o figura mitica. Multa vreme, Casanova scriitorul s-a pierdut in spatele personajului sau. Creatia l-a pus in umbra pe creator. Insa zecile sale de aventuri, prin toata Europa savanta si libertina, povestite cu un simt teatral al dialogului si al suspansului, au trezit admiratia scriitorilor (Balzac, Stendhal, Zola) care au inteles primii ca Giacomo Casanova era unul de-al lor. Casanova n-a incetat niciodata sa-i faca pe oameni sa viseze, sa agaseze, sa trezeasca invidia sau gelozia, uneori dispretul, cateodata prejudecatile, dar niciodata indiferenta. Caci, dupa cum spunea unul dintre biografii sai, universul n-a mai inventat de atunci o figura mai fantastica si mai vie decat a sa.“                                                                         
magazine-litteraire.com