Top vânzări
Detalii
Buddhismul este una dintre cele mai mari religii ale lumii; el vine din epoca lui Buddha Sakyamuni care s-a născut în India, acum mai bine de 2500 de ani. La vârsta de treizeci şi cinci de ani Buddha a atins iluminarea deplină şi a trăit până la optzeci şi unu de ani. Între momentul realizării Iluminării şi cel în care a părăsit această lume pentru a trece în Parinirvana, el şi-a consacrat o mare parte din timp transmiterii doctrinelor. Primele sale discursuri sunt despre Cele Patru Adevăruri Nobile. Învăţăturile pe care le-a transmis ulterior le-a adaptat întotdeauna în funcţie de capacităţile de înţelegere ale discipolilor săi.
Mesajul lui Buddha s-a răspândit mai întăi în India. Doar în secolul al VII-lea, tibetanii l-au introdus şi apoi l-au răspândit în toată ţara, după ce i-au recunoscut valoarea nepreţuită. Pentru aceasta ei au depus eforturi mari, deplasându-se până în India pentru a studia la faţa locului învăţăturile lui Buddha. La vremea aceea, tibetanii erau numiţi „oamenii de dincolo de munţi, de dincolo de Himalaya", de unde li se trăgea numele de „sălbatici". Erau buni luptători, aveau o oaste puternică şi le plăcea să se războiască. Datorită Învăţăturilor lui Buddha au devenit un popor paşnic; mai mult, buddhismul le-a adus foloase însemnate.
Esenţa tuturor învăţăturilor lui Buddha vizează fiinţele, adică toate fiinţele sensibile înzestrate cu viaţă. Ea nu se aplică nici lui Buddha însuşi, nici dobândirii de puteri supranaturale, nici diferitelor zeităţi. „Fiinţele sensibile" posedă un spirit, o conştiinţă. Aceasta le permite să cunoască şi să înţeleagă, şi ele au capacitatea de a experimenta fericirea şi suferinţa. Buddha ne-a transmis clar prin învăţăturile sale faptul că fiinţele pot găsi rădăcina, cauza profundă şi esenţială a fericirii şi a suferinţei numai în propria lor minte, nu în afara ei. Stă în putinţa fiinţelor să elimine imperfecţiunile şi să dezvolte aspecte pozitive ale minţii prin metode corespunzătoare. Aceste metode constituie esenţa învăţăturii buddhiste şi conţinutul acestei cărţi.
Mesajul lui Buddha s-a răspândit mai întăi în India. Doar în secolul al VII-lea, tibetanii l-au introdus şi apoi l-au răspândit în toată ţara, după ce i-au recunoscut valoarea nepreţuită. Pentru aceasta ei au depus eforturi mari, deplasându-se până în India pentru a studia la faţa locului învăţăturile lui Buddha. La vremea aceea, tibetanii erau numiţi „oamenii de dincolo de munţi, de dincolo de Himalaya", de unde li se trăgea numele de „sălbatici". Erau buni luptători, aveau o oaste puternică şi le plăcea să se războiască. Datorită Învăţăturilor lui Buddha au devenit un popor paşnic; mai mult, buddhismul le-a adus foloase însemnate.
Esenţa tuturor învăţăturilor lui Buddha vizează fiinţele, adică toate fiinţele sensibile înzestrate cu viaţă. Ea nu se aplică nici lui Buddha însuşi, nici dobândirii de puteri supranaturale, nici diferitelor zeităţi. „Fiinţele sensibile" posedă un spirit, o conştiinţă. Aceasta le permite să cunoască şi să înţeleagă, şi ele au capacitatea de a experimenta fericirea şi suferinţa. Buddha ne-a transmis clar prin învăţăturile sale faptul că fiinţele pot găsi rădăcina, cauza profundă şi esenţială a fericirii şi a suferinţei numai în propria lor minte, nu în afara ei. Stă în putinţa fiinţelor să elimine imperfecţiunile şi să dezvolte aspecte pozitive ale minţii prin metode corespunzătoare. Aceste metode constituie esenţa învăţăturii buddhiste şi conţinutul acestei cărţi.
Gonsar Rinpoche