Detalii
Poti sa fii o mama perfecta?
Langa statuia ninsa, un grup de copii incearca sa faca un om de zapada, in timp ce mamele, la zece metri departare, sunt total absorbite de discutia inceputa cu o jumatate de ora mai devreme. Mai precis, de monologul uneia dintre ele; aceasta le impartaseste cunostintele acumulate din cartile de specialitate, din ghidurile mamelor."Un copil trebuie lasat sa-si invinga singur dificultatile din timpul jocului", spune ea. Celelalte femei dau din cap, aprobator, dovada ca in acele carti e ceva adevar din viata de zi cu zi. Dar ideea e intrerupta de plansetele si urletele unei fetite, care, printre suspine, cu mana la obraz, o declara vinovata pe prietena ei pentru muscatura rautacioasa. Mama savanta isi ia odrasla in brate - fetita care a muscat-o de obraz pe cealalta - si, leganand-o usurel, o intreaba daca nu vor sa construiasca impreuna omul de zapada. Ceea ce si fac pentru scurt timp, dupa care mama isi reia locul in grupul adultilor, justificandu-si astfel atitudinea:"trebuie sa le distragi atentia, sa nu accentuezi lucrurile rele". Si apoi, cu seninatate, continua sa le destainuie celorlalte secretele pentru a deveni o mama perfecta. Cum ca' si cum ca' Intreruperea va fi periodica, dar altcineva va fi victima muscaturilor. Si niciodata, nici o dojana nu va iesi din gura mamei, care, de fiecare data, va incerca sa-i indrepte atentia spre altceva: un stol de ciori, un baietel pe o sanie, un pachet de sticksuri.
Bineinteles, nu poti fi o mama perfecta, tot asa cum nu poti avea un copil perfect. E o meserie care se invata, dar degeaba ai toate cunostintele teoretice, degeaba rasfoiesti reviste, carti, daca nu stii sau nu poti sa le pui in practica. Fetita din cazul de mai sus nu va inceta sa muste atata timp cat mama ei va rezolva situatia conflictuala distragandu-i atentia in loc sa-i spuna ca e rau ceea ce face, in loc sa aiba o atitudine corecta, obiectiva fata de manifestarea copilului. Poate parea un exemplu nesemnificativ, dar orice gest, orice cuvant, atitudine ale parintilor influenteaza dezvoltarea ulterioara a copilului. Fiindca educatia se face nu numai prin sfaturi, ci prin intreaga atitudine a tuturor persoanelor. Daca nu reusesti sa-i formezi capacitatea aprecierii si autoaprecierii juste vei avea un copil timid excesiv, mofturos, paracios, certaret, razbunator, incapatanat sau increzut. Trebuie sa-l inveti sa-i respecte pe ceilalti - adica sa aiba incredere in ceilalti dar si in propriile forte, altfel vei avea un copil descurajat, timorat - si sa se respecte si pe sine insusi: sa fie modest, demn, sa aiba o atitudine justa fata de valorile materiale si spirituale. Tu, ca parinte, trebuie sa fii model. Degeaba vorbesti despre sinceritate, stima, incredere, daca vei arata contrariul. Copilul iti imita conduita concreta si degeaba ii spui ce e bine si ce e rau daca tu faci altfel. Degeaba te vrei prietenul copilului daca nu intelegi ca acest sentiment nu apare de la sine ci e rezultatul unor indelungate eforturi educative si de autoeducatie. Cunostintele pe care le acumuleaza copilul tau trebuie sa devina deprinderi si pentru aceasta ai nevoie de tact, rabdare, autoritate autentica. O autoritate manifestata nu prin teroare, spaima, care genereaza razvratire, nici prin distanta, fiindca afectiunea e necesara dezvoltarii, nici prin moralizare excesiva, formalism, care genereaza o atitudine refractara, de plictiseala. Ci o autoritate prin iubire, bunatate, prietenie.
Nu exista reguli, retete pentru a fi o mama perfecta. Dar poti folosi iubirea, bunatatea, prietenia. Si copilul tau va raspunde prin aceleasi sentimente.